Singuratatea…este in interior sau in exterior?

Traim intr-o perioada in care tehnologia ocupa un loc important in viata noastra. Majoritatea avem cont pe Facebook, sute sau chiar mii de „prieteni” , telefoanele sunt tot timpul in mana noastra … avem resurse care sa ne ajute la a crea relatii mult mai usor, sa ne facem prieteni sau chiar sa ne gasim partenerul de viata pe vreun site-ul de dating.

Cu toate acestea…parca suntem mai singuri ca niciodata. Sentimentul de singuratate sau mai bine spus, ne-apartenenta bantuie printre noi. Suntem fiinte sociale si printre nevoile specific umane este aceasta de apartenenta, de a simti ca faci parte dintr-o comunitate, ca ai familie si prieteni care te inteleg, te apreciaza si vor sa petreaca timp cu tine. Ca traiesti intr-o societate cu valori comune.

Cat de singuri suntem in realitate?

Ca sa nu para ca vorbesc din carti, va spus tot din cazul  personal. Sunt Daniela Irimia, si desi am aproape 5000 de „prieteni” pe Facebook, pe pagina de la revista sunt aproape 15.000 de fani, am lunar cursuri in care ma intalnesc cu zeci de oameni, merg la evenimente, ma intalnesc cu oameni in sedintele de consiliere… simt din plin singuratatea exterioara. Cred ca singuratatea este cauza multor depresii, iar depresia este boala secolului.

Am o familie frumoasa, parinti minunati care insa stau la 200 km departare de Bucuresti. Ne vedem de cateva ori pe an. Nu m-au putut ajuta cu cresterea copilului, sa mai pot iesi si eu la o cafea cu sotul. Mi-au putut fi aproape doar cu un telefon …. Noroc cu telefonul ca putem vorbi atat de usor. Insa sentimentul de apropiere fizica nu poate fi inlocuit asa. Deci, in realitate, de 15 ani de cand am plecat din Braila, sunt pe cont propriu.

Curs online – Comunicare Asertiva

Am o sora si cativa prieteni in Bucuresti, cu care ma vad la fel de rar ca si cu parintii din Braila. De ce? Pentru ca sunt cu totii foarte ocupati. Pentru ca muncim, mergem in delagatii, in vacante… Noroc ca avem Facebook sa punem poze, doar asa mai aflam unii de altii. Doar asa mai stii ce mai face fosta colega, prietena de o viata sau persoana pe care ai cunoscut-o la ultimul eveniment de business la care ai fost.

Am ajuns ca relatiile apropiate sa se rezume strict la familia apropiata. Sotul si copilul. Si pisica sau catelul, ca ei nu ne parasesc si isi gasesc timp pentru noi.

Este trist ca nu ne facem timp pentru relatii autentice, nu ne pastram prietenii, nu le pretuim prezenta …

Pana la urma, care sunt cele mai importante lucruri din viata noastra?

Cand vom ajunge la 70 de ani, vor mai conta orele de munca suplimentare?

Vor mai conta comentariile si like-urile de pe Facebook?

Vei povesti nepotilor (daca vei avea…) cum ai muncit in loc sa te bucuri de viata?

Sau sufletul tau va simti singuratatea mult mai acut decat o simti acum?

Am observat ca ne tinem in mod special „ocupati” pentru a fugi de noi. Fugim de fricile noastre, fugim de neincredere, de teama de a fi respinsi… Avem sentimentul ca nu suntem suficient de buni, asa ca mai muncim putin, mai alergem 2 km pe banda, la sala de sport cu muzica data tare in casti, mergem la terapeut si la nutritionist. Toate ca sa fim „cea mai buna versiune a noastra„. Si noapte ne uitam singuri la filme in care oamenii au relatii autentice.

Si dimineata, obositi si singuri, o luam de la capat… Ca soriceii in rotitele lor fermecate, frumos colorate si zornaitoare, dar goale….

Ce asteptam? Cand ne asumam viata cu tot ce inseamna ea? Cand alegem sa traim conform propriilor noastre valori? Cand ne iubim pe noi si pe cei din jurul nostru?

Daniela Irimia, trainer pentru dezvoltare personala

Daca ti-a placut articolul, aboneaza-te  la newsletter si da mai departe aceste informatii


Lasa un comentariu



Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.