O vedem efectuată la fiecare vizită medicală la camera de gardă sau la cabinetul medicului specialist. Este simplă, fără durere și disconfort, rapidă și foarte eficientă pentru diagnosticare corectă. Electrocardiograma, despre care vom discuta în articolul de astăzi, are capacitatea unică de a salva vieți și de a indica probleme serioase cardiovasculare cu doar un grafic și câteva minute petrecute cu electrozii pe piele.
Electrocardiograma (EKG) este de ani buni o procedură de bază în cardiologie, indiferent că se folosește la camera de gardă, acasă, la pacient, când vine salvarea, sau la cabinetul cardiologului. Nu se recomandă oricând, ca investigație de rutină, ci doar dacă există simptome certe de probleme cardiace; este foarte ușor de realizat și simplu de interpretat dacă medicul are experiență și știe exact ce să caute în graficul de la final.
EKG-ul indică multe anomalii dacă e privit de un ochi format, interpretarea rezultatelor fiind esențială într-un context clinic mai larg pentru un diagnostic diferențial eficient.
Electrocardiograma (EKG). Cine are nevoie de ea și în ce afecțiuni se recomandă?
Electrocardiograma, cunoscută și ca ECG sau EKG, este un tip de investigație medicală, un test simplu, care își propune să înregistreze semnalele electrice din inimă, activitatea electrică locală, pentru a se observa cum funcționează acest organ vital. Pentru înregistrare cu fidelitate se folosesc electrozi plasați pe piele, pe brațe, picioare, piept, iar un aparat special afișează și printează rezultatele.
Dacă pacientul a avut un infarct, insuficiență cardiacă sau afectare cardiacă, sau dacă ritmul cardiac nu este normal, un EKG poate arăta orice fel de anomalie cardiacă. De asemenea, se utilizează frecvent pentru a monitoriza funcționarea unui stimulator cardiac (pacemaker).
Orice durere suspectă în piept, amețelile, dificultățile de respirație, oboseala extremă, slăbiciunea, bătăile neregulate ale inimii se investighează mai ușor cu un astfel de test. Răspândirea activității electrice în inimă, o inimă mărită, aportul sanguin redus, infarctele silențioase (fără simptome) vor lăsa urme vizibile și se vor vedea bine odată ce e începută procedura.
Asistenții medicali, tehnicienii EKG specializați sau personalul de urgență vor efectua un EKG, de regulă în cabinet medical, spital sau chiar în ambulanțe. Doar medicul (de familie, medic de urgență, cardiolog) analizează traseul de la EKG, dar în cazuri clinice mai grave ultimul cuvânt de spus și interpretarea revin cardiologului cu experiență.
Medicul de familie, medicul de urgență, internistul, cardiologul sau chirurgul vor recomanda EKG-ul în funcție de patologii și simptomele de la prezentarea la consult/evaluare.
Cine are nevoie de un EKG? Sunt mai multe categorii de pacienți:
· Pacienți cu simptome clare – pentru monitorizare, evaluare medicală pe loc, rapidă, pentru depistarea bolilor cardiace, înainte de o operație, după infarct. Se urmăresc simptome de tipul: durere în piept, respirație îngreunată, oboseală, amețeală, leșin, cianoză (mâini și picioare albăstrui), activitate cardiacă cu modificări mari;
· Pacienți cu boală cardiacă acută – EKG-ul e util pentru monitorizare post-infarct miocardic, verificări de funcționare a aparatelor din interiorul corpului (defibrilator, stimulator cardiac), monitorizări ale efectelor medicamentelor pentru boli de inimă;
· Pacienți cu factori de risc cunoscuți, dar fără simptome – istoric familial de boală cardiacă, risc de boală cardiacă, chiar dacă nu există simptome.
De reținut: EKG-ul de rutină, fără simptome și fără factori de risc semnificativi, nu este recomandat ca screening general.
La copii este recomandat EKG doar în caz de palpitații, sincopă, suflu cardiac, istoric familial de moarte subită cardiacă, sindrom de QT lung în familie, înainte de administrarea anumitor medicamente stimulante, cu monitorizare strictă.
La adulți tineri sau sportivi de performanță, un EKG este parte din evaluarea pre-participare sportivă, iar la adulți de vârstă mijlocie și vârstnici testul este de dorit dacă există hipertensiune, diabet, boală coronariană diagnosticată deja.
EKG-ul se efectuează la indicația medicului dacă există factori de risc cardiovascular multipli. Dacă medicul sesizează o durere toracică, dispnee, sincopă, palpitații, va face un EKG pacientului.
Afecțiunile în care se va recomanda mereu un EKG ar fi:
· Boală coronariană/ischemie – infarct miocardic acut, angină, infarct vechi;
· Aritmii – fibrilație atrială, flutter atrial, tahicardie supraventriculară, tahicardie/fibrilație ventriculară, bradicardie sinusală;
· Tulburări de conducere – blocuri AV (grad I, II, III), bloc de ramură (stâng/drept);
· Hipertrofie/mărire camere – hipertrofie ventriculară stângă (frecvent din HTA), mărire atrială;
· Boli metabolice sau electrolitice – hiperkaliemie, hipokaliemie, hipercalcemie sau hipocalcemie;
· Boală cardiacă structurală – în cardiomiopatie hipertrofică, pericardită;
· Embolie pulmonară.
Cum se efectuează un EKG și cum se interpretează corect rezultatele?
Un EKG se realizează foarte simplu în cabinetul medical. Pacientul este întins pe pat, cu pieptul dezgolit. Se atașează electrozii pe brațe, piept, picioare și se conectează la aparatul EKG. Acest test este un EKG standard cu 12 derivații făcut doar pe o perioadă scurtă de timp, în repaus sau în timpul efortului, ca parte a unui test de efort.
În funcție de contextul clinic mai există și alte variante de EKG, respectiv monitorizarea Holter, cu un dispozitiv mic purtat de pacient care înregistrează 24-48 ore de monitorizare EKG continuă, dacă simptomele sunt intermitente, sau monitorul de eveniment – dispozitiv portabil care înregistrează semnalele electrice ale inimii la declanșare sau intermitent, pe 30 de zile, cu simptome care apar la intervale de timp neregulate.
La interpretarea unui EKG se analizează în ordine: frecvența (atrială și ventriculară), axul electric (axul undei P și axul QRS), intervalele, undele, segmentele.
Frecvența cardiacă normală este de 60-100 bătăi/minut (în repaus). Este bradicardie dacă frecvența este sub 60 bpm și tahicardie dacă este peste 100 bpm.
Ritmul sinusal normal este caracterizat de trei criterii: undă P înaintea fiecărui complex QRS, uniformă ca formă, iar axul normal al undei P este în cadranul inferior stâng (0-90 grade), pozitivă atât în derivația I, cât și în aVF.
Axul electric QRS normal este de -30° până la +90°; un ax de -30° până la -90° este deja deviație axială stângă, manifestată adesea în blocul fascicular anterior stâng sau infarctul miocardic inferior. Deviația axială dreaptă poate fi normală la copii, dar sugerează o patologie la adulți.
Unda P are durata sub 0,12 secunde și amplitudinea sub 2,5 mm în caz de EKG normal. O undă P înaltă și ascuțită peste 2,5 mm indică o mărire atrială dreaptă, iar unda P lată și bifidă o mărire atrială stângă.
Intervalul PR normal este de 0,12-0,20 secunde; cel prelungit indică bloc AV gradul I, iar cel scurtat o pre-excitație (WPW). Complexul QRS este normal dacă se observă o durată de 0,06-0,10 secunde, iar la cel puțin 0,12 secunde e vorba de un bloc de ramură complet sau de o întârziere de conducere intraventriculară.
Segmentul ST normal este izoelectric; dacă are supradenivelare este semn de infarct acut, iar dacă există subdenivelare este o ischemie/NSTEMI.
Unda T reflectă repolarizarea ventriculară, este rotunjită, anormală dacă avem amplitudine joasă în hipokaliemie/hipomagnezemie, înaltă și ascuțită în hiperkaliemie. Inversarea indică ischemie, iar undele T ascuțite indică posibil o hiperkaliemie.
Intervalul QT (corectat, QTc) normal este sub 0,44 – 0,45 secunde la bărbați și 0,46 – 0,47 secunde la femei, iar dacă e prelungit există risc de aritmii ventriculare fatale (torsada vârfurilor).
Scenarii clinice și tratamente în funcție de rezultatul EKG
Rezultatele de la EKG vor ghida medicul specialist, cardiologul, în stabilirea planurilor de tratament personalizate și a intervențiilor necesare pentru ameliorarea simptomatologiei prezentate la consult. Sunt mai multe scenarii clinice care pot să apară în practica medicală, care vor dicta tratamentele necesare pentru pacient:
· EKG cu supradenivelare de segment ST (STEMI) – este urgență medicală, se merge pe intervenție coronariană percutanată în cel mult 120 de minute de la diagnosticul de STEMI. Dacă spitalul nu are echipamentele necesare, se poate apela la o terapie fibrinolitică în 12 ore de la debutul simptomelor (ideal < 10 minute de la diagnostic). Se administrează anticoagulante, ticagrelor sau prasugrel ca inhibitor P2Y12 în STEMI sau NSTEMI, cu revascularizare. La EKG neconcludent se repetă testul, doar că se folosesc EKG-uri seriate la intervale de 5-10 minute sau se recurge la monitorizare continuă a segmentului ST cu 12 derivații;
· EKG cu fibrilație atrială – evaluare obligatorie pentru stabilitatea hemodinamică și riscul de accident vascular cerebral. La stabilitate se indică controlul frecvenței; pacienții cu fibrilație sau flutter atrial susținut trebuie să primească anticoagulare. La infarct cu fibrilație atrială asociată, anticoagularea pe termen lung este esențială în prevenția secundară;
· EKG cu bloc atrioventricular de grad înalt sau bradicardie severă – este nevoie de un stimulator cardiac (pacemaker) permanent la pacientul simptomatic sau cu bloc de gradul III (complet);
· EKG cu unde T înalte, ascuțite (hiperkaliemie) – este o urgență metabolică, se urmărește stabilizarea membranei cardiace (gluconat de calciu) și scăderea potasiului seric, cu monitorizare EKG continuă;
· EKG cu interval QT prelungit – se ajustează medicația, se corectează dezechilibrele electrolitice, pentru că există risc mare de torsadă a vârfurilor (aritmie ventriculară potențial fatală);
· EKG cu hipertrofie ventriculară stângă – ar putea fi vorba despre o hipertensiune arterială cronică necontrolată sau stenoză aortică, fiind nevoie de tratamente antihipertensive și de ecocardiografie pentru evaluare structurală.
La MedLife, EKG-ul poate fi recomandat și realizat în cadrul clinicilor sau hyperclinicilor, spitalelor din toată țara, cu implicarea unor medici cardiologi care confirmă sau infirmă suspiciunile legate de afecțiuni sau simptome și stabilesc împreună cu pacienții planuri de tratament personalizate.
Tehnologiile de ultimă generație, echipele de medici cu experiență vastă, viteza de acces la consult și investigații uzuale, cu programare predictibilă sunt cele mai bune motive pentru prezentarea la consult în rețeaua MedLife.
Pachetele logice de diagnostic sunt structurate în așa fel încât monitorizarea să fie mai eficientă în situația unor simptome intermitente. Cu un Holter EKG (24-48h sau mai mult), un EKG normal și interpretarea rapidă, pacientul poate beneficia mult mai simplu de tratamentele de care are nevoie pentru o viață normală.
Testul de efort, ecocardiografia, acolo unde e nevoie, se vor efectua ținând cont de protocoale stricte pentru rezultate clare și ușor de interpretat la final.
De la angioplastii, montări de stenturi, valvuloplastii, la corecții congenitale ale defectelor cardiace, trombectomii și cateterizări cardiace, orice intervenție de care are nevoie pacientul cu probleme cardiace la MedLife se va putea efectua în condiții de siguranță și foarte rapid, pentru salvarea vieții.
Programările telefonice, realizate și online sau din aplicația MedLife, decontările în baza trimiterilor la anumite investigații și tratamente, răspunsurile clare și rapide la orice întrebări despre bolile cardiovasculare, toate vor fi avantaje de care va beneficia pacientul care se adresează rețelei MedLife.
